Ai certitudini si indoieli, razi si plangi, euforia te urca la cer si apoi cazi rapid in eternul infern. Lucifer rade, sub valuri de foc, de iubirea ce moare, ce in cateva zile intr-o vapaie dispare…
Ai vrea sa il crezi, e al tau, la picioare, chiar o faci, esti beata de fericire, intr-o clipa urci la cer si plimbi ca nebuna o torta arzanda, spre ingeri, disperi… El te iubeste, esti unica, dar, vorbele lui, soaptele, in clipe dispar; nu poti fi a lui, va pleca, clar. Iubirea utopica e moarta in jar…
Daca ai sti cum sufletul meu il cauta pe al tau intrebandu-l daca si el il cauta pe al meu! De-ai sti cum inima mea o cauta pe a ta plangand, strigand!
Oare cate zile, luni, ore, minute, secunde... vor mai trece pana sa auzi chemarea ei...
Dragoste multa adun in suflet... adun mereu! In inima mea singura... regrete o prind din urma... anii trecuti, uitati ratacind in viitor...
Parca nici nu exist uneori pentru tine... Parca nu ai fost... nu am fost... Si totul e in ceata... si totul e la trecut... prezentul ma infioara....
Nu mai vreau atata durere care ma prinde mereu in mrejele ei! Lacrimi... nu mai vreau.... Atat de multa dragoste si totodata ura!
Ura poate ca pe timpul tau pierdut, dar nu cu mine... Plansul ma ineaca! De fiecare data e mai greu, de fiecare data e mai rau... Mi-ai luat speranta...
Cine esti de fapt? Cui ii cersesti iubire, asa cum eu iti cer tie?
