Cum sa Iti alegi cel mai bun Crosshair!! CSGO

Fell in love with my lover in the morning
Or maybe I fell long before you
Now I wonder what lovers are missing
And how the name seems to me passing through

It's so sad but maybe you're self-caused trouble
Perhaps I've been sad longer than you
I might have been fooling my lover
You have always been so much more to me

Ain't got the heart baby
I ain't got the heart
Go with the morning
I'll stay with my heart

I ain't got the heart baby
I ain't got the heart
Go with the morning
I'll stay with my heart
Lyrics www.allthelyrics.com/lyrics/sophie_zelmani/ 
Stay with my heart

You know I was sent for that morning
Or maybe it just was the night that threw me out

I ain't got the heart baby
I ain't got the heart
Go with the morning
I'll stay with my heart

I ain't got the heart
I ain't got the heart
Go with the morning
I'll stay with my heart
I'll stay with my heart
I'll stay with my heart

Inger, ingerasul meu

...nu ma parasi te rog...acum in fapt de seara, cand intunericul se asterne...stai langa mine, te rog...Inger, ingerasul meu nu pleca si tu...nu ma lasa prada noptii...mi-e teama atat de teama...am nevoie de aripile tale sa ma acopere precum 2 brate...am nevoie de suflarea ta sa ma mangaie precum o inima...inger, ingerasul meu...TACERE... inger...ingeeeeraass...
...LINISTE... doar vocea mea mai sopteste "nici ecou nu mai am"..

Lectii invatate prin timp

Ma intorc in timp si ma vad la 3 ani la orfelinat, unde am crescut pana la 6 ani. Stateam pe bancuta din spatele cladirii, bancuta umbrita de bolta unei vite-de-vie. In linistea aia incep sa rad cu bunica in hohote si cu lacrimi de sora mea care incerca sa se strecoare prin gardul ce separa cele 2 centre. Nu ne mai putea opri. Si din cand in cand sora mea se rastea:” Da mai taceti odata!” ceea ce ne faceam sa radem si mai tare. Ca la scoala cand trebuie sa fie liniste mormantala si atunci stii ca tensiunea e prea mre ca sa te mai pot opri din ras.Mai tin minte ca bunica a incetat sa mai vin si sora mea mi-a spus atunci ca nu va mai veni, ca a plecat intr-un loc departe de unde nu mai are cum sa vina, dar ca e bine si apoi ne impleteam parul una la alta, tin minte atitudinea protectoare a ei care avea grija sa nu mi se intample nimic, grija excesiva pe care mi-o purta cand eram bolnava, felul in care punea biscuitii deoparte pentru mine fara sa stie ceilalti copii din orfelinat si ma punea sa ii mananc pe toti acolo de fata cu ea.

Ma intorc inapoi in prezent si acum realizez ca prima si cea mai pretioasa lectie a vietii mele mi-a fost predata de bunica si sora mea. Atunci cand voi merge debusolata prin lume , lipsita de bani, dragoste, prieteni si pentru o clipa chiar lipsita de speranta, ma voi mobiliza pentru ca voi stii ca ceea ce eu caut exista si tot ce trebuie sa fac este sa nu ma opresc din cautat.

Bunica si sora mea mi-au predat lectia IUBIRII NECONDITIONATE.

Ma intorc in timp la 7 ani si sunt in fata orfelinatului, in brate la noul meu tata. Ii aud vocea: ” Ploua afara dar tu sa nu te temi, stai cuibarita aici la mine in brate si voi avea grija de tine”. Am aplecat capul la el pe umar si am adormit. 

Ma intorc acum in prezent si imi dau seama ca niciodata in viata mea nu m-am mai simtit in siguranta in bratele unui barbat, ca atunci. Si realizez ca tatal meu adoptiv m-a invatat lectia INCREDERII.

Ma intorc in timp si la 12 ani il vad pe tatal meu adoptiv, beat zilnic, certat mereu cu mama adoptiva, facand scandal si lipsit de orice viitor. Il urasc si nu il inteleg. Nici nu vreau sa il inteleg. Imi jur ca niciodata nu voi fi ca el si nu voi lasa un barbat ca el sa imi dicteze viitorul. Toti au vrut sa il vada tatal al propriului copil, el vroia sa fie doar tatal meu. Din cauza asta si-a facut un anturaj de rebeli ca si el si a inceput sa bea. Era sa piarda totul din cauza bauturii. Familie, prieteni, cariera si sanatate.

Ma intorc acum in prezent, si imi dau seama ca singurul motiv pentru care el a facut toate aceste lucruri si s-a refugiat in bautura a fost pentru ca nimeni nu l-a acceptat pentru ceea ce este si dorea sa il faca sa fie altceva. Asa am invatat lectia ACCEPTARII.

Imitatie umana

Se privea prin geamul mare marginit de o rama plina de licurici. Stropi de ploaie umeda, rece, insensibila umbrea sticla in care se oglindeau ochii mari, cameleon, cand verzi, cand bruni, mirati spre lume. O lume grabita, tropaind nestatornic pe asfalt, ducand stropii de ploaie pe umbrele cernite sau colorate, mai mari sau mai mici. Tocuri, pelerine, palarii... ingramadeala la autobuze. Forfota si voci... tipete de copii...latrat de catel si un pian...un cantec de pian adus de ploaie...nici ea nu stie de unde.

Artificiala imitatie a umanului avea eticheta... dar respira. Ea respira si cu fiecare zbatere a pleoapei isi tipa durerea. Ea simtea ...auzea pianul si odata cu el si vocea ei:

- Sunt vie! Aici, aici! Nu ma vede nimeni???!!! Va rog, aici!!!... Uitati-va si la mine!!!! Sunt chiar aici!!!!

Cu toata fiinta mica cuibarita-n masca de portelan tipa in fiecare zi aceeasi durere. Era vie si nu o vedea nimeni. Intindea mana in ruga si lacrimi mari, brazdau obrajii nemangaiati si ochii se faceau mai verzi... si spuneau aceeasi ruga... implorau acelasi Cer zi de zi...seara de seara:

- Doamne, nu ma lasa! Sunt vie! Tu mi-ai dat viata! De ce nu ma vrea nimeni?! Da-mi si mie sansa de iubire, vreau sa simt iubirea ... sa simt ca cineva ma vrea si  are nevoie de mine...
Tipatul cazu in gol.. blestem. Mana ramanea intinsa catre neant... Cerul ramase mut... inert si tacut. Lumea intoarse privirea... ploaia cadea perdea funebra. Suflet mic, zgribulit in tacere... statea si privea pe geam.
Si ieri, si azi si zilnic aceeasi ruga, aceleasi lacrimi. Mana intinsa neapucata de mana Ta. Aceeasi indiferenta a lumii. Doar un pian isi mai auzea acordurile in aceeasi tacere.... a unei lumi ce mult prea mult vorbeste dar ... nu se mai aude.

Cine esti?

Ai certitudini si indoieli, razi si plangi, euforia te urca la cer si apoi cazi rapid in eternul infern. Lucifer rade, sub valuri de foc, de iubirea ce moare, ce in cateva zile intr-o vapaie dispare…

Ai vrea sa il crezi, e al tau, la picioare, chiar o faci, esti beata de fericire, intr-o clipa urci la cer si plimbi ca nebuna o torta arzanda, spre ingeri, disperi… El te iubeste, esti unica, dar, vorbele lui, soaptele, in clipe dispar; nu poti fi a lui, va pleca, clar. Iubirea utopica e moarta in jar…

Daca ai sti cum sufletul meu il cauta pe al tau intrebandu-l daca si el il cauta pe al meu! De-ai sti cum inima mea o cauta pe a ta plangand, strigand!

Oare cate zile, luni, ore, minute, secunde... vor  mai trece pana sa auzi chemarea ei...

Dragoste multa adun in suflet... adun mereu! In inima mea singura... regrete o prind din urma... anii trecuti, uitati ratacind in viitor...

Parca nici nu exist uneori pentru tine... Parca nu ai fost... nu am fost... Si totul e in ceata... si totul e la trecut... prezentul ma infioara....

Nu mai vreau atata durere care ma prinde mereu in mrejele ei! Lacrimi... nu mai vreau.... Atat de multa dragoste si totodata ura!

Ura poate ca pe timpul tau pierdut, dar nu cu mine... Plansul ma ineaca! De fiecare data e mai greu, de fiecare data e mai rau... Mi-ai luat speranta...

Cine esti de fapt? Cui ii cersesti iubire, asa cum eu iti cer tie?

Into Dust

Dust ... il tin in palma si se scurge ... inget fara viteza ... printre degete ...daca le deschid mai tare, el curge mai repede ... as putea sa fac asta ... sa scap mai repede de amintirea a ceea ce a fost intreg ... as putea sa il arunc pe tot deodata in cele 4 zari si sa ma uit cum vantul il ia pe aripile lui si il face egal cu neantul ... dar ... toate astea nu m-ar ajuta sa scap de durere ... de suferinta asta crancena ce imi sfasie efectiv inima .... nu mi-ar aduce inapoi parfumul tau ... Soul ... degetele tale ... pielea ta ... ochii tai ... asa ca il las sa se scurga incet ... incet ... iar parfumul vietii noastre imi umple porii pielii intrand in sange ca o otrava ... o otrava ce ma va ucide ... la fel de incet ... o otrava ce imi inunda urechile cu muzica ciupita de tine pe coardele unei chitari ...