A beautiful mind

O minte frumoasa priveste frumosul, alegand sa ingore uratul. Priveste realitate din acele cateva unghiuri care o avantajeaza. Se increde in oameni, cu riscul de a fi dezamagit, fiind constient ca alternativa, a-i considera pe toti mincinosi, il face pe el insusi intr-atat de urat, incat este de preferat sa isi raneasca inima din cand in cand. Vede frumosul intr-un parc in care sunt si flori si gunoaie. Judeca oamenii dupa suflet, nu dupa chip. Iubeste si este iubit fara a se intreba cat si de ce. Mi-aduc aminte fara voie de ciobul de oglinda Craiesei Zapezilor si-mi imaginez ca ne-a sarit tuturor in ochi cate un fragment din blestemata sticla. Asa s-ar explica de ce vedem numai in tonuri cenusii, de ce privim paharul pe jumatate gol, de ce acordam prezumtia de vinovatie si abia apoi il lasam pe cel de langa noi sa isi castige inocenta. 

Ar trebui sa incepem sa ne pricepem la a ignora uratul. Sa pornim in cautarea frumosului. A singurelor lucruri care raman ale noastre indiferent de bilanturi si curs valutar: iubirea si fericirea. Suntem atat de lacomi sa credem ca nu sunt de ajuns?

“Mereu am crezut in numere. In gandirea logica si ecuatii care iti dezvaluie un motiv. Dar dupa ce le-am urmarat pe acestea o viata intreaga, ma intreb, ce este cu adevarat logic? Cine decide motivul?  Cautarea mea m-a purtat pe taramul fizic, metafizic, cel al iluziilor… si inapoi. Si am facut cea mai importanta descoperire a carierei mele. Cea mai importanta descoperire a vietii mele. Singurele motive logice stau in caile misterioase ale ecuatiei iubirii.”

(discursul lui John Nash la decernarea premiului Nobel in filmul A beautiful mind)