Ma intorc in timp si ma vad la 3 ani la orfelinat, unde am crescut pana la 6 ani. Stateam pe bancuta din spatele cladirii, bancuta umbrita de bolta unei vite-de-vie. In linistea aia incep sa rad cu bunica in hohote si cu lacrimi de sora mea care incerca sa se strecoare prin gardul ce separa cele 2 centre. Nu ne mai putea opri. Si din cand in cand sora mea se rastea:” Da mai taceti odata!” ceea ce ne faceam sa radem si mai tare. Ca la scoala cand trebuie sa fie liniste mormantala si atunci stii ca tensiunea e prea mre ca sa te mai pot opri din ras.Mai tin minte ca bunica a incetat sa mai vin si sora mea mi-a spus atunci ca nu va mai veni, ca a plecat intr-un loc departe de unde nu mai are cum sa vina, dar ca e bine si apoi ne impleteam parul una la alta, tin minte atitudinea protectoare a ei care avea grija sa nu mi se intample nimic, grija excesiva pe care mi-o purta cand eram bolnava, felul in care punea biscuitii deoparte pentru mine fara sa stie ceilalti copii din orfelinat si ma punea sa ii mananc pe toti acolo de fata cu ea.
Ma intorc inapoi in prezent si acum realizez ca prima si cea mai pretioasa lectie a vietii mele mi-a fost predata de bunica si sora mea. Atunci cand voi merge debusolata prin lume , lipsita de bani, dragoste, prieteni si pentru o clipa chiar lipsita de speranta, ma voi mobiliza pentru ca voi stii ca ceea ce eu caut exista si tot ce trebuie sa fac este sa nu ma opresc din cautat.
Bunica si sora mea mi-au predat lectia IUBIRII NECONDITIONATE.
Ma intorc in timp la 7 ani si sunt in fata orfelinatului, in brate la noul meu tata. Ii aud vocea: ” Ploua afara dar tu sa nu te temi, stai cuibarita aici la mine in brate si voi avea grija de tine”. Am aplecat capul la el pe umar si am adormit.
Ma intorc acum in prezent si imi dau seama ca niciodata in viata mea nu m-am mai simtit in siguranta in bratele unui barbat, ca atunci. Si realizez ca tatal meu adoptiv m-a invatat lectia INCREDERII.
Ma intorc in timp si la 12 ani il vad pe tatal meu adoptiv, beat zilnic, certat mereu cu mama adoptiva, facand scandal si lipsit de orice viitor. Il urasc si nu il inteleg. Nici nu vreau sa il inteleg. Imi jur ca niciodata nu voi fi ca el si nu voi lasa un barbat ca el sa imi dicteze viitorul. Toti au vrut sa il vada tatal al propriului copil, el vroia sa fie doar tatal meu. Din cauza asta si-a facut un anturaj de rebeli ca si el si a inceput sa bea. Era sa piarda totul din cauza bauturii. Familie, prieteni, cariera si sanatate.
Ma intorc acum in prezent, si imi dau seama ca singurul motiv pentru care el a facut toate aceste lucruri si s-a refugiat in bautura a fost pentru ca nimeni nu l-a acceptat pentru ceea ce este si dorea sa il faca sa fie altceva. Asa am invatat lectia ACCEPTARII.
